Ceahlau: intuneric si zapada (martie 2008)

Posted: 23 Februarie 2009 by Mihai Cibotaru in ceahlau

Ceahlau: intuneric si zapada
Un traseu lejer potrivit pentru o evadare in natura pentru o zi. Traseul a mai fost descris (de mine si de altii), asa ca voi incerca mai mult sa leg legendele locului de traseul propriu-zis (Piatra cu bani, Caciula Dorobantului, Toaca) pentru a nu va plictisi.
Initial trebuia sa fie o iesire mai lunga de week-end in Ceahlau, dar serviciu ne-a lasat in pace deabia sambata pe la amiaza. Jumatatea lunii martie inca nu prevestea sus primavara. Zapada era la ea acasa, asa ca pana la urma am hotarat sa facem o noua iesire scurta pana sus la Dochia. Microbuzul pleca pe la 14 din Iasi asa ca am ajuns cam pe intuneric in Durau. Ne echipam bine in fata bazei Salvamont, platim taxa si purcedem la drum. Initial cei de la Administratia Parcului s-au uitat lung la noi cand le-am spus ca vrem sa ajungem pana sus (credeau ca ne oprim la Fantanele), dar dupa ce ne-am echipat si le-am descris cu lux de amanunte traseul ce urma sa-l parcurgem ne-au urat drum bun (cumva aveau dreptate caci era deja intuneric cand am plecat de jos).

Statiunea Durau – cabana Fantanele – Stanca Panaghia – sub Varful Toaca – cabana Dochia Marcaj: banda rosie, lungime 7 km, diferenta de nivel: 1 070 m, timp de parcurs 3 ore. Obiective pe traseu: statiunea Durau, Caciula Dorobantului, Stanca Panaghia, Varful Toaca. Traseu de acces direct din statiunea Durau spre zona inalta, folosit tot timpul anului.
Din statiune avem o admirabila priveliste spre zona inalta, stancoasa, a masivului montan spre Piatra Lata, Panaghia, Varful Toaca si Piatra Ciobanului. Imagine impresionanta a masivului, vizibil de jos schitul construit precum si punctul meteo de pe Vf. Toaca. Din cealalta parte a masivului, dinspre Izvor, vizibila cabana Dochia si din trasee (de pe Lutu Rosu) cabana meteo.
Marcajul cu banda rosie pe care-l vom urma face legatura directa intre Durau si toate cabanele ce exista in masivul Ceahlau, atingand, in ordine, cabanele: Fantanele, Dochia, Izvorul Muntelui si Bicaz Baraj (în apropiere, la 7 km de cabana Izvorul Muntelui, cum te duci spre Bicaz chiar la baza peretelui de beton al lacului de acumulare). Mai departe, la vreo 2-3 km cum se merge spre Poiana Largului mai exista portul de pe malul lacului de acumulare, motelul Cristina si mai departe pensiunile din Potoci. Peste mal se afla Izvorul Alb, cu locuri ce rivalizeaza cu plaja de la Vama Veche. Ma refer la frumusetea locurilor si la apa cristalina. De munte.
Pana la Fantanele mergem rapid caci e intuneric si e o zona fara vizibilitate. O scurta oprire la banca si dupa vreo 45 minute suntem la cabana. Comandam un ceai fierbinte si ramanem surprinsi de faptul ca la ora aceea in weekend cabana e goala.
De pe terasa cabanei Fantanele se deschide o priveliste deosebita (ziua, nu noaptea) spre zona inalta a Muntilor Ceahlau, statiunea Durau, Obcina Boistea (in spatele sau Muntii Bistritei) si valea Paraului Schit. In continuare, traseul banda rosie de la cabana Fantanele la cabana Dochia, trece pe sub Batca Fantanele (1 511 m), pe la Piatra Lata si Caciula Dorobantului, pe la baza Stancii Panaghia si pe sub Varful Toaca (1 900 m), pe langa cabana meteo (1 834 m), peste Varful Lespezi (1 805 m), ajungand sus la cabana dupa aproximativ 2 ore.
Caciula Dorobantului este o stanca izolata care domina micul platou unde se afla. Privita dintr-un anumit unghi seamana cu un falnic dorobant (nepotul lui Penes Curcanul de la 1877) cu caciula unica si cu pusca in spate stand de garda si veghind masivul Ceahlau.

Facem o pauza mai lunga la popasul de la Caciula Dorobantului unde bem un ceai fierbinte. Vremea e fantastic de frumoasa, s-a intunecat de mult timp iar acum la lumina lunii admiram siragurile de lumini ce sclipesc de-a lungul lacului de acumulare. Suntem deasupra, admirand spectacolul lumii. Inaintam repede ajutati de coltari si de zapada inghetata bocna. Sunt minus multe grade afara dar nu simtim frigul. E prea frumos ce ne ofera natura pentru a simti racoarea noptii. In stanga noastra, ascunsa in padure si ridicandu-se deasupra ei se afla Piatra cu bani. Se spune ca demult cant existau lotri si haiduci acolo, la baza stancilor, s-ar fi ingropat comori pentru a nu fi gasite de oamenii legii. Nu stiu daca e adevarat sau nu (inca nu am ajuns pe munte cu harletul sau tarnacopul) dar este clar ca de la aceasta legenda i se trage numele
Legenda Panaghiei. “Candva, Panaghia a fost o fata frumoasa, careia ursitoarele i-au daruit ochi negri ca intunericul noptilor fara luna, priviri luminoase ca focul luceferilor, obraji fragezi si albi precum crinii si rumeni ca trandafirii, par negru ca umbra, iar de la zei partea cea mai buna din inima si sufletul lor. Pentru a fi ferita de privirile muritorilor, au dus-o pe culmile Ceahlaului, dar aici a vazut-o Soarele si s-a indragostit de ea. Dar Soarele tot privind-o s-a oprit din drumul sau, ziua s-a marit si, la plangerea noptii, a fost pedepsit sa nu mai rasara decat invaluit de nori. Nemaivazandu-l pe Soare, Panaghia a plans indelung pana cand de durere, s-a prefacut in stanca.” (culeasa de Calistrat Hogas)

Dimineata ne trezim cu noaptea-n cap sa prindem rasaritul. Avem o dimineata senina, senina iar sculatul cu noaptea’n cap ne e rasplatit cu un rasarit de nota 10. Vantul nu bate deloc, asa ca hotaram ca micul dejun (vorba vine, ca e destul de mare) sa-l luam afara pe undeva pe unde ar trebui sa fie bancile din fata cabanei (acum ascunse sub zapada)
O supa calda-fierbinte cu o conserva de fasole cu carnaciori pe post de felul doi fac introducerea pentru o cana imensa de cafea americana. Asta pentru cunoscatori (americana). Pe la 10 ne strangem bucataria, ne imbracam bine (intre timp parca se mai facuse frig afara) si tragem o fuga pana pe Toaca.
In vreo 40 de minute suntem sus cu un mers cat se poate de lejer. Si aici avem vizibilitate maxima, caut cu ochii Bucegii si Marea Neagra la orizont, dar pana la urma ma multumesc cu Piatra Neamt si (poate doar in imaginatia mea), Romanul, Bacaul si Iasii in ordinea strict in care mi-au marcat existenta.
In coborare dam si de o familie (cam numeroasa ce-i drept) de capre negre pe care o admiram pret de vreo 30 minute. Zabovim mult sus caci pentru asta am venit aici: sa admiram muntele, sa ne (re)incarcam bateriile sis a furam peisaje. Doar pentru noi.

La coborare ne intalnim cu o pereche de tineri semipantofari carora le aratam caprele negre; sunt incantati de ceea ce vad sin e multumesc. Asta-mi adduce repede aminte de o intamplare din Retezat de acum doi ani cand la un moment dat in fata noastra in dreapta a aparut o capra neagra cam la vreo 200 metri undeva pe Culmea Slaveiului cand ne intorceam de la Zanoaga spre Bucura. In acel moment o fata din grup care mergea inainte s-a intors spre noi si a strigat cat a putut de tare: Uite un magar…

Am ramas ultimii in cabana asa ca ne intindem la taclale cu cabanierul. Om de treaba si cu bun simt. Ne mai povesteste una, alta; ne mai povestim si noi pana pe la 16 cand o luam spre Durau la vale. Traseul e aelasi ca la coborare, nimic nou sub soare, cum s-ar zice.
In rest carari cu soare si numai bine oriunde v-ar duce pasii!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s