Despre marcaje si trasee

(extras din HG 77 / 2003 modificat)

Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizeaza urmatoarele semne:

a) banda verticala – pe fond alb – pentru marcarea traseelor principale, numite si magistrale, care sunt, de regula, trasee de creasta:         

b) crucea cu brate egale – pe fond alb – pentru marcarea traseelor de legatura:        

c) triunghiul echilateral – pe fond alb – si punctul intr-un cerc – pe fond alb – pentru marcarea traseelor secundare:        

d) punctul cu cercuri simple (albe), pentru traseele in circuit, sau duble (de culoare alba si rosie), pentru traseele dus-intors:        

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: rosu, galben si albastru, obligatoriu pe fond alb.

            Pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale semnele de marcaj vor indeplini urmatoarele conditii de detaliu tehnic:

a) se vor incadra intr-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;

b) benzile de culoare vor avea o latime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o latime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

e) crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

f) semnele de marcaj se vor aplica in ambele sensuri de circulatie, la distante astfel apreciate incat sa fie usor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe directii de mers si la inaltimea de 1,5-2 m fata de sol;

g) in golurile alpine si in poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stalpi confectionati din tevi metalice; stalpii vor fi vopsiti mai intai cu grund de protectie, apoi cu vopsea de culoare alba si neagra, in dungi alternative de 30 cm latime, vor fi prevazuti la  partea inferioara cu gheare pentru fixarea in fundatii de ciment si apoi, in pamant si la partea superioara, cu o paleta pentru semnele de marcaj;

h) pentru protectia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisa fixarea in cuie a altor indicatoare;

i) in zonele stancoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatra, implantate in gramezi de pietre, cimentate, cu o inaltime de 0,4-0,6 m;

 j) in zonele in care traseul turistic montan este bine trasat si nu are ramificatii nu se va face exces de semne, dar se vor marca in mod deosebit intrarile in padure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne usor vizibile;

k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, in grup, unul sub altul, si nu alternativ, la distante mari unul de altul; in zonele stancoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;

l) in punctele de inflexiune a directiei de mers a potecii se vor aplica sageti bicolore (culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; sageata va avea o lungime de 40-50 cm, o latime totala de 8-10 cm si unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45  grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade si de 120 grade;

m) in zone deosebit de circulate si expuse fenomenului de ceata marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atentionare acustic sau vizual, actionat electric sau mecanic; in cazul cabanelor functionarea acestui sistem va fi in responsabilitatea cabanierului;

n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante si rezistente la ger, caldura, soare, umezeala si agentii poluanti corosivi;

o) se va evita marcarea drumurilor publice si a drumurilor forestiere altfel decat prin tablite indicatoare, la capetele acestora; in cazul in care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, traseul va fi marcat astfel incat sa fie bine relevate intrarile si iesirile din drumul public.

INDICATOARELE

             Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:

            a) indicatoarele de directie sunt: indicatoare de directie simple, care au o lungime de 68 cm si o latime de 28 cm si indicatoare de directie duble, care au o lungime de 78 cm si o latime de 28 cm

            b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm si 63 cm/87 cm), in functie de volumul de informatii pe care il contin, si sunt amplasate pe verticala sau pe orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;

            c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor contine informatii despre traseele turistice montane marcate si principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezinta. Pe indicatoarele de la intrarile si iesirile de pe traseu vor fi trecute si dificultatile drumetiei astfel:

            – pericol de avalansa;

            – cornisa pe traseu;

            – dificultati alpine (pasaje, saritori);

            – conditii meteo care pot influenta substantial parcursul;

            – orientare dificila;

            – panta mare si alunecoasa;

            d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, rauri, monumente ale naturii, varfuri de munte, sei importante, pentru alte obiective culturale si de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din placi fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticla, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, in culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:

            – tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri si rauri;

            – tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru monumente ale naturii;

            – tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte obiective de interes turistic.

            Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea si implantarea lor se vor face cu respectarea urmatoarelor conditii:

            – stalpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m – 2,40 m inaltime si de 0,10 m – 0,12 m grosime; stalpii se vor ingropa in fundatii solide, la o adancime de 0,50 – 0,70 m;

            – paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe directia de mers, iar sagetile, pe directia axului traseului;

            – sagetile indicatoare de directie vor mentiona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers pana la acesta si semnul de marcaj;

            – tablele indicatoare, care se vor instala in punctele de convergenta (raspantie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu urmatoarele informatii inscriptionate unele sub altele: semnele de marcaj, directiile de mers si timpul, unele indicatii speciale (Drum periculos; Atentie, cad pietre.)

            Locurile de incepere a traseelor turistice montane, precum si intersectiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, in ambele sensuri, indicatoare confectionate din placi fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibra de sticla.

Amenajarea, omologarea si întretinetea traseelor turistice montane

             Traseul turistic montan trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa prezinte interes si sa faca legatura între doua sau mai multe obiective;

b) sa fie accesibil atât vara, cât si iarna, scop în care se vor evita, atât cât este posibil, versantii sau crestele expuse la viscole ori la curenti puternici de aer. In conditii speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;

c) sa evite zonele favorabile producerii avalaselor de zapada, alunecarilor de teren sau caderilor masive de piatre;

d) sa nu necesite construirea prea multor amenajari: podete, balustrade, trepte – si sa permita îmbunatatirea potecii – largirea ei, acoperirea portiunilor surpate -, fara cheltuieli mari; sa nu traverseze zone întinse de grohotisuri sau de mlastini.

            În functie de desfasurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc urmatoarele sisteme de marcaje:

a) marcaje în grup, care au, initial, un parcurs comun, dupa care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;

b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe diferite trasee;

c) marcaje în circuit, care au acelasi punct de plecare si de sosire;

d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit si magistrala, în general traseu de creasta, din care se ramifica sau catre care se dirijeaza mai multe trasee secundare;

e) marcajele pentru traseele dus-întors.

            Pentru marcarea traseelor turistice montane si pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale se utilizeaza semnele care au fost prevazute într-un numar anterior al revistei.

            Documentatiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi si pentru modificarea traseelor existente se întocmesc de catre consiliile judetene sau locale, dupa caz, si de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din România si cuprind:

a) date de baza – traseul, unitatea montana, judetul sau judetele în a caror raza se afla traseul;

b) date privind executia si întretinerea marcajului sia traseului;

c) harta traseului la una dintre scarile: 1:50.000, 1:25.000 sau 1:20.000

            Omolologarea traseelor turistice montane se face de Autoritatea Nationala pentru Turism, conform legislatiei în vigoare, în baza documentatiilor prevazute mai sus si la initiativa consiliului judetean sau local, dupa caz, în a carui raza se afla traseul si a Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din România.

            Conditiile materiale si financiare necesare lucrarilor de maenajare si întretinere a traseelor turistice montane se asigura de consiliile judetene si/sau locale sub a caror autoritate functioneaza serviciuls public Salvamont.

            Pentru întretinerea traseelor turistice montane sunt obligatorii urmatoarele lucrari:

a) periodic se curata, se repara si se îmbunatatesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile si lanturile de sprijin, copertinele si puntile peste ape si se înlatura toate obstacolele care bareaza trecerea;

b) în fiacare primavara se completeaza si se înlocuiesc stâlpii, sagetile, indicatoarele, inscriptionarile si semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;

c) stâlpii de marcaj din zonele de avalanse se schimba pe teren ferit, iar marcajul se înlocuieste pe aceste portiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.