Spre Campulung Moldovenesc din Brodina de Jos (Obcina Feredeului)

Posted: 29 Iulie 2010 by Mihai Cibotaru in cort, Obcinile Bucovinei

“Dulce Bucovină, veselă grădină,

                                Cu pomi roditori şi mândri feciori”

           (Continuare tura ce a cuprins si iesirea din Obcina Mestecanisului) 25.05.2010 De langa Izvoarele Sucevei (950 metri) – Pasul Pohonis (1225 metri) – Brodina de Sus (880 metri) – Varful Obcina (1270 metri) – Obcina Cruhlei – Dealul Veju Mic – langa Poiana Seredna (1381 metri) Distanta 30 de kilometri din care 14 facuti cu o masina de ocazie, 6-7 ore de mers; marcaj inexistent, doar pe harta.

            Dimineata pe la ora 4 sunt aproape sigur ca o sa mai stam o zi la cort, afara ploua incontinuu; a plouat in mai multe reprize toata noaptea asa ca nu-mi fac sperante foarte mari si ma intorc pe partea cealalta. Pe la ora opt scot capul din cort si nu-mi vine sa cred: afara s-a inseninat, e soare si culmea … nici nu zici ca a plouat in noaptea ce a trecut.

           Facem repede bagajul, mancam si mai rapid in timp ce tragem cortul de sub copacul langa care l-am montat aducandu-l in bataia razelor soarelui. De asemenea in timp ce mancam il rotim pentru a se usca cat mai repede. Terminam bagajul fara a mai vedea jeepul politiei de frontiera patruland si sarim gardul inapoi la sosea. Singurul eveniment notabil s-a petecut pe la ora 7, cand inca nu iesisem din cort. Auzim cum o masina se opreste, se deschide o portiera dupa care un urlet a la Tarzan „Uaaaaaaaaiiii” dupa care liniste. Adi scoate capul si raspunde cu un „da” sec; omul ramane surprins probabil de replica si pleaca cu masina. O fi vrut oare sa vada daca mai traim? Sau asa sa fie distractia de marti dimineata in zona? Trebuie sa ne intoarcem intr-o zi cu soare si sa verificam aceasta dilema.

Pe malul apei

            Aflasem de cu seara de la politisti ca pana in sat ar mai fi fost vreo doi kilometri (puteam sa fi ajuns si aseara dar aparea problema locului de campare) asa ca dupa jumatate de ora suntem aproape de centrul satului, de unde un drum judetean (nu neaparat asfaltat) pleaca spre Brodina de Sus; un indicator marcheaza inceputul acestui drum: 16 kilometri pana la destinatie. In momentul in care facem dreapta, spre est pe acest drum putem considera ca iesim din Obcina Mestecanisului si ne pregatim sa intram in cea a Feredeului.

Din fericire scurtam mult acest drum pentru ca dupa doar doi kilometri, imediat ce depasim si ultimile case din sat opreste din bunul simt al soferului o masina care ne duce pana in Brodina. Adi vede o masina cu numar de Germania parca si intreaba asa, intr-o doara ce fel de numar are masina. „De Brodina” ni se raspunde cu un zambet pe sub musteata. Si atunci imi dau seama ca mai mult de un sfert din masinile intalnite fie erau cu numar de afara fie si mai elegant nu aveau nici o placuta de inmatriculare. Asta, combinat cu intrebarea unui mosneag din Brodina, care vazandu-ne cu rucsaci ne intreaba, asa mai pe ocolite,  daca nu avem cumva vre-un pistol de vanzare imi fac o idee despre ce se intampla in zona asta uitata de multi.

            Oamenii cu masina sunt extraordinari de amabili si ne duc pana in centrul satului unde fusese zi de bazar. Cumparam si noi niste napolitane, mai iau un pumn de pastile dupa care intrebam in stanga si in dreapta cam de pe unde ar trebui sa incepem urcarea. Ne invatasem si din alte ture sa intrebam oameni cat mai in varsta, care inca mai cunosc locurile in care au trait, care mai stiu denumirile locurilor. Intrebam pentru mai multa siguranta de vreo trei ori si din fericire ni se da acelasi raspuns cu aceasi directie indicata. Bineinteles ca mai mereu ni s-a sugerat sa luam autobuzul mai degraba pana la Campulung Moldovenesc decat sa o luam peste munti, ca ne mananca lupchii’.

            Avem parte de o vreme deosebi, un adevarat albastru de Voronet ne ofera cerul senin pe care se contureaza cativa ori fotogenici. Alaturi de aceste culori verdele crud al ierbii alaturi de aerul proaspat si curat intregeste peisajul de pastel.

          Chiar din centrul satului, de langa scoala tinem drumul de-a lungul paraului Obcina. Vom merge pe drumul paralel cu acest parau pana sub Varful Obcina, chiar pana la izvoarele lui. Dew fapt din centru satului pana langa poiana Seredna unde vom intinde cortul avem de mers aproximativ 11 kilometri, cu un urcus destul de aprig pe ultima portiune inainte de a ajunge pe Varful Obcina, portiune pieptisa si mai ales prin padure foarte deasa, pe ultima portiune nemaigasind nici o carare.

            E o caldura sufocanta si astazi, mi se pare ca parca anotimpul calduros a venit prea repede chiar si aici, in nordul de unde se agata harta in cui. Mergem de-a lungul unei vai, trecand cand de o parte cand de cealalta a paraului pe care-l insotim pana sus. Pe partea dreapta sunt case insirate si mai avem de cateva ori ocazia sa dam „buna ziua”. Dupa aproape 30 de minute lasam in urma noastra si ultimile case si ne angajam pe drumul de exploatare care incepe sa urce din ce in ce mai pieptis. Nu se pune problema lipsei de apa, din fericire este peste tot. Drumul e folosit de curand, ne dam seama de asta uitandu-ne la prospetimea urmelor lasate de drujbe, la mirosul de rasina, de lemn proaspat taiat ce-l simtim in intunecimea padurii si la urmele proaspete lasate de tafuri. Inca jumatate de ora prin padure dupa care incet drumul nostru se transforma in carare, apoi in poteca firava pentru ca in sfarsit sa dispara.

            Apelam la gps pentru a stabili directia corecta de mers. Ar mai fi aproape un kilometru pana sa ajungem pe varf, varf care din fericire imi apare si pe gps. Diferenta de nivel este insa mare si nici urma de carare. Hotaram sa o luam exact inainte, luand aproape in brate padurea tanara si deasa prin care trecem. Transpiram din greu si dupa aproape alta jumatate de ora ajungem pe varful partial impadurit. Identificam in vale Obcina Cruhlei spre care incepem coborarea trecand pe celalalt versant, cel sud-estic al Varfului Obcina care este ras in totalitate, peisajul fiind dezolant. In vale apar mai multe salase, gradini, fanete si mici parcele agricole lucrate.

            Urcam domol prin poiana imensa care se deschide in fata noastra tinand directia generala a traseului, sud-est. Ajungem in partea de sus a poienii dupa ce la un moment dat trebuie sa trecem prin curtile a doua case. Ne latra cainii dar nu apare nici un chip la fereastra; probabil oamenii sunt jos in sat si nu urca decat odata cu seara cand trebuie sa mulga vacile. Tinem un drum de caruta care uneori deabia se desluseste. Mergem mereu de-a lungul lui caci acesta ne va calauzi pasii si odata ce vom intra in padure. Intrasea se face chiar din spatele unui salas mai izolat situat in partea superioara a poienii. Si aici trecem prin curte la doar 3-4 metri de un dulau urias (legat din fericire). Drumul urca in cateva serpentine si conform hartii credem ca ajungem pe Varful Veju Mic, pe cel Mare lasandu-l in dreapta noastra. Ajungem intr-o poiana destul de mare dar care simturile noastre turistice nu o detecteaza ca fiind Poiana Seredna. Tinem in continuare drumul pe care am ajund pana aici si simtim cum pierdem repede altitudine. Prea repede pentru gusturile noastre, avand in vedere ca tot ce coboram rma sa fie urcat la loc. Iesim iarasi din padure intr-o poiana si oprim pe marginea drumului. E trecut de amiaza si simtim ca suntem un pic pierduti in spatiu in ideea ca nu suntem 100% siguri unde ne aflam si mai ales ce avem de jur imprejurul nostru.

            Simtim ca ar fi trebuit sa mergem undeva mai in stanga, mai spre est, mai ales ca acum simtim cum ne indreptam mai degraba spre vest. Drumul devine din ce in ce mai bun si conform hartii credem ca ne duce exact in localitatea Benia.

            Ajungem la un nou salas unde alaturi de o pisica batrana si lenesa este de data asta si stapana. O asteptam sa-si caute ochelarii (chiar mi-a placut ideea) si vine sa se uite pe harta noastra. Ne place idea ca stie bine gchiar sa citeasca harta, o intoarce in asa fel incat imaginea din fata sa corespunda cu varful … Feredeului care se afla chiar in fata noastra. De fapt e intreaga culme ce se profileaza inainte, destul de greu de urcat direct. Valea pe care am coborat desparte varfurile (dealul) Veju Mic de Veju Mare iar paraul pe care am coborat se numeste Benia iar drumul da, coboara in satul cu acelasi nume. Suntem la aproape 1250 metri altitudine; asa ca urma sa urcam cel putin 150 de metri, cei pe care-i coborasem in ultimele 10 minute.

            Aflam ca pentru a ajunge in Poiana Seredna trebuie sa mergem in continuare pe acelasi drum dupa care la prima intersectie sa prindem drumul din stanga noastra. Multumim frumos, fotografiei pisica lenesa din toate unghiurile dupa care o luam la drum. Drumul nostru se lungeste muuuult spre vest asa ca hotaram sa o luam tot in stilul nostru propriu (adica cap-compas drept inainte) sarind vreo doua garduri si cam tot atatea paraie umflate. Facem si o semicatarare pentru cateva zeci de metri si iata-ne ajunsi la drumul forestier ce urca si ajunge, aveam sa vedem, la capatul sud-estic al Dealului Veju Mic. La fel pana sus unde vom intinde cortul apa este la discretie, numeroase paraie sau mici firisoare de apa traversand drumul. Din pacate mie imi vajaie capul de durerea pricinuita de restul de masea al carui posesor sunt.

            Ajungem intr-o poiana imensa unde in jurul unui salas vreo 20 de vaci pasc linistite. Intreaga poiana e ingradita si cum vacile sunt mulgatoare e mai mult ca sigur ca pe seara va veni cineva la ele.

            Un adevarat zid in fata noastra aceasta padure compacta si sincer cheful de a cauta o carare imi scade vazand cu ochii, de fapt simtind cu maselele. Ieri fusese o zi destul de lunga pentru noi asa ca de comun acord hotaram sa ramanem peste noapte aici, urmand ca maine sa continuam spre Varful Feredeului (1477 metri) sau in cel mai rau caz coborarea spre Benia.

            Montam repede cortul cu toate ca vantul ne cam plimba folia exterioara prin poiana. Facem rost de apa si trebaluim in jurul cortului. E devreme, este deabia ora sase si mai avem mult timp de omorat pana sa ne prinda somnul. Ma bag in cort si atipesc cam o ora, ieri noapte nu putusem sa dorm decat vreo doua ore asa ca ma simteam obosit rau tare.

            Apare o caruta trasa de un cal si tocmai dupa cateva minute apar si cei doi stapani; avusesem dreptate in legatura cu ora de muls de seara. Pleaca Adi in intimpinarea lor impreuna cu aparatul de fotografiat atat pentru a face oficiile de rigoare cat si pentru a cere ceva lamuriri referitor la traseul de a doua zi. Pana la urma ajung langa cortul nostru asa ca am si eu parte de ceva socializare. De la inceput imi place bunul simt cat si generozitatea de care dau oamenii dovada, scuzandu-se chiar ca nu ne pot da decat o cana/sticla de lapte, caci pana si smantana o coborasera jos dimineata. Plus ca –spun ei- daca ar fi stiut ar fi cumparat ceva de la magazin din sat. Sunt placut surprinsi, incantati chiar ca sunt oameni care vin de la ceva distanta tocmai pentru a cutreiera dealurile, muntii si padurile in care traiesc de-o viata ei. Si asta cu rucsacul in spate si pentru mai multe zile … Nu sunt fan al laptelui in general asa ca din respect spunem ca vom trece dimineata pe la ei pentru o cana de lapte eventual. Primim si informatii legate de directia pe care sa o urmam, intelegand de altfel ca pana dincolo de Varful Pascani (1479 metri) ar trebui sa prindem o poteca ce pleaca chiar dintr-un colt al proprietatii lor. Intelegem ca varful Feredeului este intreaga culme din fata noastra, cea pe care o vazusem si de la salasul cu pisica, doar ca inaltimea maxima a varfului nu aveam cum sa o vedem, aceasta fiind dincolo de culmea impadurita din fata noastra. Multumim dupa care pleaca spre casa lor unde ii asteapta munca de seara.

            Chiar daca astazi nu am mers foarte mult oboseala acumulata in cele trei zile isi spune cuvantul, mai ales ca gps-ul nostru s-a oprit spre seara pe la 85 de kilometri parcursi, diferenta cumulata pe altitudine atat pozitiva cat si negativa fiind de 4150 metri, relativ egale. Peste noapte bate vantul destul de puternic si este prima data in tura asta cand regret ca bateria de la mp3 mi s-a terminat inca din prima noapte de cort. Regret, mai ales ca se pare ca in sfarsit voi putea si eu sa dorm ca toti oamenii; adica mai mult de doua ore. Suntem la 1228 metri altitudine. Noapte buna!

            26.05.2010 Zona Poienii Seredna (1228 metri) – Varful Feredeu (1477 metri) – Varful Pascanu (1479 metri) – Pasul Pascanu (1250 metri) – Varful Obcina Feredeului (1364 metri) – Varful Pietris (1351 metri) – Lacul Iezer – Sadova  Astazi a fost un mic maraton, gps-ul aratand spre finalul zilei cam 37 de kilometri parcursi din care vreo doi cu o masina de ocazie in aproape 8 ore de mers efectiv. Am intalnit vreo 15 semne roase de vreme pe traseu, in special inainte de varful Pascanu si pana in pasul Pascanu. O zi in care chiar daca am mers mult, din fericire nu am avut doboraturi sau diferente mari de nivel pe distante scurte.

            Parerea noastra e ca ne trezim rezonabil insa la ora sapte deja oamenii sunt de mult timp coborati in sat asa ca nu avem cui sa mai multumim. Astazi ar trebui sa ajungem undeva in zona orasului Gura Humorului (ajutati si de masina sau tren de la Vama) asa incat maine sa intram in Obcina Mare. Asa ca pregatim motto-ul de astazi: move fast!

            Plecam pe la 9 in directia aratata de aseara de catre gospodina cu care vorbisem; inconjuram intreaga poiana ca nu cumva sa ratam startul si chiar in coltul diametral opus locului de unde am plecat gasim o poteca destul de bine conturata. Pleaca din sud-estul poienii, chiar de la coltul gardului. Poate fi identificata repede avand in vedere ca pe langa ea apar si copacii cu marcajul silvic de delimitare a parcelelor. Suntem cand in coborare usoara cand pe curba de nivel. Verificam distantele si ajungem la concluzia ca pana la varf sunt cam 3-4 kilometri cu o diferenta de altitudine de aproape 200 metri. Asta inseamna mai degraba plimbare, si cum directia e foarte bine conturata (de data asta!) si fara vizibilitate in stanga sau dreapta tragem tare.

            Cred ca ajungem pe varful Feredeului; nimic nu anunta acest lucru, dar noroc cu gps-ul nostru; arata 1480 metri si cu eroarea de 6 metri afisata concluzionam ca am ajuns pe varful ce poarta numele acestei obcini.

            Urmeaza o mica coborare cu unele momente in care cararea ce ne-a adus pana aici se desparte in zeci de directii; mergem urmarind marcajul forestier, pe care culmea … la un moment apar si vreo patru marcaje de-ale noastre, turistice. Pierdem cam 100 metri altitudine apoi alta suta. Ceva nu se leaga in mintea noastra, mai ales ca citind descrierile avute la indemana trebuia sa ajungem pe Varful Pascanu fara prea multa coborare. Verificam gps-ul si ne dam seama ca tocmai trecem pe langa el … il lasam frumos in stanga noastra si cautam sa regasim semnele forestiere, singurele elemente de identificare care pana acum ne-au ajutat urmandu-le. Urcam o poiana si chiar la limita superioara intalnim alaturi de marcajul silvic alte patru cinci benzi rosii sterse de vreme, de-abia vizibile. Ar trebui sa fim in zona pasului Pascanu probabil, mai ales ca suntem pe la 1270 metri. Zona in care ne aflam e plina de drumuri forestiere, iar undeva in mijlocul padurii duduie niste tafuri. Zgomotul este infundat si ne dam seama ca am pierde multa vreme daca am incerca sa ajungem la ele. Plus ecoul …

            Prindem cel mai conturat drum posibil din zona si o luam spre est pe el considerand ca acolo ar trebui sa fie pasul. Dureaza 10 minute pana dam de zona respectiva plus stana de vaci ce apare in descrieri. Nu apare descris acolo cainele urias care ne latra si care vine pana in trei metri de noi. Iesim repede din zona de interes a acestuia si luam o pauza; e momentul sa stabilim o noua directie; marcajele (de acum inainte cand fac referire la marcaje e de subanteles ca ma refer la cele silvice …) o iau in sus, cam abrupt si putin mai spre vest fata de gusturile noastre, asa ca prindem un drumeag de exploatare (se vede ca s-a circulat recent pe aici, dupa urmele proaspete si mirosul de cetina) din stanga noastra. Ajungem in zona unei balti imense, nu prea arata a lac, pe care o ocolim prin stanga iar apoi incepem sa urcam pe un picior care scoate sufletul din noi pentru vre-o suta de metri. Noroc ca e pasune si avem vizibilitate. Conform hartii ar trebui sa dam sus de un drum care sa ne duca pana spre Varful Pietris (1351 metri), insa tot ce gasim e o carare. Se putea si mai rau asa ca urmam cararea ce merge chiar pe liziera padurii si tine directia est.

            Se face ca ajungem in padure cand noi am fi trebuit sa fim mai sus pe „varful dealului”, doar ca aici ne-a dus cararea. Norocul vine de la un taf in pozitie de stationare cel vedem printre copaci; o luam spre el si-l depasim indreptandu-ne spre locul de unde vin zgomotele. Apare si al treilea chiar plus cativa muncitori forestieri. Casca ochii cat cepele cand afla ca suntem romani si ne confirma ca directia pe care o gasisem era cea buna; trecuie doar sa o luam direct prin padure in sus, cale de vreo 200 metri si sa prindem „vechiul drum militar” cum i-a zis omul cararii noastre. Il ascultam, multumim si la drum!

            Urcam cam 75 metri diferenta de nivel si prindem drumul respectiv, intre timp cine stie pe unde umblase caci intr-adevar se transformase in drum. Dupa cum aflasem ar trebui sa ne duca pana la Trei Movile, insa mai avusesem zilele astea experiente de genul asta: gasesti un drum bine conturat care iti apare si pe harta si zice ca te duce pana la capatul pamantului, pentru ca dupa cativa kilometri sa se opreasca brusc de zici ca l-a inghitit apa! Mergem aproape 2 ½ ore pe curba de nivel, trecand de Pietris si Obcina Feredeului (varfurile). Portiunea nu are nici un marcaj dar e imposibil de ratacit, merge chiar pe culme fara a exista posibilitatea de a o lua in stanga sau dreapta; trece prin cateva mici poienite, in general aspectul fiind de drum circulat, fara a exista doboraturi pe el. Ne miscam foarte repede si tragem sperante ca in curand vom ajunge la Trei Movile. E deabia ora 15 si conform gps-ului ar mai fi vreo 9 kilometri pana acolo. Daca drumul e tot asa, intr-o ora jumatate ne-am intersecta cu soseaua ce leaga Sadova de Moldovita gandim noi.

            Insa drumul nu e deloc asa; odata ce trecem de Varful Pietris incepem sa coboram. Stim ca nu-i bine, deoarece la distanta pe care o mai avem de parcurs orice coborare e continuata mai mult ca sigur de o noua urcare. Doar ca vrem, nu vrem trebuie sa coboram momentan. Padurea e taiata pe aici, lasandu-ne privirea sa treaca de depresiunea Campulungului, pana dincolo de ea, in Rarau. Se vad ca in palma Popii Raraului, Pietre Doamnei si releele de pe Varful Rarau. Exploatarea recenta a padurii ne da batai de cap: asa au aparut mult mai multe drumuri si ne e greu sa hotaram care e cel bun; stim ca trebuie sa mergem mereu spre sud-est asa ca privim cu jale cum pe directia sunt doar drumuri care urca. Urcam si coboram; urcam si iarasi coboram … poate ar fi trebuit sa tinem culmea prin padure, matematic. Numai ca de acolo venisem tocmai pentru ca nu mai era cum sa mergem. Murmur ceva printre buze gandindu-ma la randurile ce imi spuneau ca drumul e ca o plimbare odata trecut de Pasul Pascanu pana la Trei Movile … poate asta intr-un alt cincinal!

            Ne cam saturam de tot ursusul si coborasul asta asa ca hotaram sa o luam pe cel mai bun drum din fata noastra. Vedem cum prindem directia vest dar nu mai incercam sa ne impotrivim firii lucrurilor … pana si apa curge in directia asta, plus ca nu mai fusesem de mult timp in Sadova.

            Drumul merge paralel cu un paraias care creste vazand cu ochii; e si cazul caci in curand, dupa mai bine de jumatate de ora ajungem la Lacul Iezer iar de aici dupa alti doi kilometri la marginea satului Sadova. Ne uitam la ceas, e ora 18 fara cateva minute. Suntem luati de un jeep  cale de vreo doi kilometri, care mananca asfaltul, soferul lui incercand sa ne repeada pana la autobuzul de Campulung. Il pierdem insa la musteata si dupa inca vreo sase kilometri ajungem la un magazin alimentar.

            Socializam in jurul unei beri si concluzionam ca oboseala e destul de mare pentru a mai parcurge inca vre-o 70-80 de kilometri cat are Obcina Mare, din Gura Humorului pana la Putna. Hotaram sa tratam aceasta obcina cu toata seriozitatea untr-un alt week-end de trei zile si sa punem capat turei aici. De fapt nu chiar aici, caci trebuie sa mai si dormin undeva in noaptea asta. Calculam pe harta, socotim pe gps si hotaram ca cel mai potrivit ar fi ca ultima noapte la cort sa fie undeva deasupra Sadovei si locul cel mai nimerit ar fi undeva dincolo de localitate, pe marginea drumului Sadova-Moldovita. Treburile fiind hotarate ne mai intindem la o bere dupa care facem cumparaturile de rigoare pentru o seara in jurul focului.

            Vine si ploaia, in rafale asa ca plecam spre locul de campare. Pana ajungem mai mergem inca vreo 5 kilometri. Pe drum exersam acoperitul si dezbracatul pelerinei de ploaie, norii jucandu-se cu limitele noastre. Incercam mai multe locuri unde am putea intinde corturile, dar mai mereu fie e prea aproape de sosea, fie iarba e imensa. Reusim sa gasim pana la urma un loc de cort destul de departe de sosea, pe un tapsan cu vizibilitate perfecta catre satul ce se intinde la picioarele noastre plus posibilitatea de a aduna repede ceva lemne. Prima grija insa e cortul, asa ca la primul moment de acalmie a ploii il si intindem.

            Folosim si de data asta maceta (din fericire la rupt uscaturi nu la croit drum), adunam lemne cat mai uscate si facem o vatra de foc din ceva bolovani. Cautam doi mai mari pe post de scaune dupa care pornim focul.

            Stam la palavre pana tarziu in noapte, mai ales ca maine e ziua in care ne indreptam spre casa. Peste noapte chiar daca ploua de cateva ori in rafale e foarte cald.

            27.05.2010 De langa Sadova – Campulung Moldovenesc centru. Aproximativ 10 kilometri facuti pe asfalt, nici o problema de orientare, evident nici un semn.

            Dimineata e ceata de o tai cu cutitul; Adi nu prea are somn si de la 5 cu noaptea in cap tot se foieste intr-o incercare „discreta” de a ma determina sa plecam mai devreme. Lenevesc in sac, bucuros ca e o prima noapte pentru mine fara dureri. Fac si eu ochi intr-un sfarsit si ne strangem rucsacul. Cortul meu are cred inca un kilogram in plus de la roua depusa pe el; nu ma mai intereseaza sa-l am uscat pentru deseara, voi fi acasa …

            Mergem repede pe sosea si fara nici un eveniment notabil ajungem in autogara, dau un tur de curiozitate si vad un microbuz pe care scrie Iasi. „Incotro?” intreb soferul … si cand aflu ca in cinci minute pleaca spre Iasi mai ca-mi pica fata, in sfarsit un lucru care se potriveste cu o precizie germana. Urc rucsacul in spate, ma urc si eu dupa ce-mi salut prietenul dar cand sa ma asez pe scaun hop’ si Adi langa mine cu planurile motificate si cu Suceava trecuta in agenda.

            Ce a mai urmat? Caldura mare, ajuns acasa, baie luuuunga dupa care o plimbare cu fiu-miu prin oras. Nu prea am povestit cum a fost in obcini, deacuma nu mai are rost, poate lumea sa si citeasca.

            Concluzii tehnice: marcaj inexistent, foate importante parerile oamenilor cu care te intalnesti prin obcini, e bine sa tii cont de ele, in jur de 107 kilometri au cele doua obcini fara transferul de la Izvoarele Sucevei la Brodina de Sus, cu 5700 metri cumulati altitudine in urcare si aproape 6000 metri in coborare. Iar pentru data viitoare Obcina Mare care cu o lungime de aproximativ 70-80 kilometri merge parcursa cam in doua – trei zile pline; pana atunci … mai multa miscare …

Anunțuri
Comentarii
  1. Darius spune:

    felicitari!as vrea sa fac si eu Obcina Feredeului…

  2. nicu spune:

    Bravo baieti,tin sa va felicit pentru curajul vostru,daca ati fi pus mai multe poze,da e bine si asa sper sa ne povestiti si despre obcina mare daca mergeti,si poate ne intalnim vreo data acolo sus in obcina eu fiind unul deal locului,vreau sa cred ca intro zi se vor face marcaje ca este ce vedea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s