Miscarea de duminica

Posted: 25 noiembrie 2010 by Mihai Cibotaru in Fără categorie

              In timp ce pe grupul de discutii e in disputa “alpinismul si culesul florilor” raman la la cuvintele si convingerea lui nea’ Gicu  “miscarea inseamna viata”  indiferent ca-i escalada, ciclism, maraton etc sau pur si simplu mers pe jos, insa daca acesta se face si prin zone ozonate castigul e asigurat. Asa ca pun o tura de miscare in zona Barnova-Repedea ceva de genul  “la ora 7:15 in Gara luam trenul spre Barnova si de acolo Poiana cu schit, Dobrova, Poieni si mai vedem daca continuam spre Motel. Vom merge cu viteza de 5 km la ora si sa avem in spate minim 7 kg cu pauze de 3-5 min la 40 minute si doua pauze mai importante de 30 minute. Daca nu ne incadram in viteza stabilita pentru cele 40 dr mininute alergam”. Cand am propus tura nu ninsese inca si chiar si asa Ramiro fiind sigur ca o sa fie coada la inscrieri se baga primul si ultimul.

              Oricum ne facem bagajul si singura problema e ce sa punem in rucsac pana la 7 kg pe langa cele necesare unei ture de o zi cu aproximativ 30 km si ceva diferente de nivel. Eu zic sa luam cate un bidon de apa de 5 litri dar Ramiro zice ca o sa ne tenteze sa o aruncam la un moment dat din cauza oboselii asa ca luam doar cate doi litri de apa si cate doi de vin ca doar nu vom arunca licoarea lui Bachus.

              Ajungem duminica dimineata in gara, vremea se arata super pentru miscare, apare surprinzator si Liviu binenteles cu un rucsac de vreo 1 kg (initial am crezut ca o sa coboare la Nicolina asa era de pregatit de tura) si la 8:00 suntem la Gara Barnova. Plecam pe traseul de punct albastru spre Poiana cu schit, la cabana Barnova ne intalnim si cu Ionut si Radu care neavand cunostiinte de catarare au venit sa manace o bucata de slanina la jar in poiana si sa culeaga flori. Ajungem in Poiana cu schit si-mi dau seama ca zapada o sa ne dea planul peste cap; cumva parca mergeam pe nisip era intre ud si inghetat, pana acolo desi am tras tare scosesem 4,1 km la ora. Stam vreo 10 minute si o luam spre Dobrovat; initial traseul e pe acelasi punct albastru iar dupa aproximativ un sfert de ora o ia dreapta tot pe punct albastru dar in cerc rosu spre cantonul Poiana cu Cetate iar de acolo pe triunghi rosu. Binenteles tipic iesirilor din ultima vreme cu “bucle” la un moment dat dupa ce lasam in dreapta islazul de la Protopopesti  si coboram la podul Calinei,  ratam traseul cred ca din cauza defrisarii masive din zona (ori nu am avut rabdare sa-l cautam),  asa ca luam in piept vreo 100 m diferenta de nivel si urcam pe  Dealul Coloneasa. Efortul a meritat din plin, o panorama super spre satul Slobozia, radarul Dopler, creasta spre Manastirea Hadambu, in imensul covor maro al padurii Barnova se vede o pata de verde crud al unei pepiniere de brad, ce mai am fi stat la masa acolo dar vantul rece ne pune in miscare rapid.

            De remarcat ca paralel cu marcajul triunghi rosu pe bucata pana la canton Nastea e si marcaj mai recent cruce rosie, pe care-l gasim iarasi in creasta Coloneasa asa ca mergem pe el o bucata buna, pe traseu sunt si niste posturi de vanatoatre recent construite si chiar numerotate. Ne suna si Ionut T. care era cu bicicleta “pe la un canton unde sunt pauni si fazani” (era la cantonul Palanca de pe drumul Dobrovatului spre Slobozia) si stabilim sa ne intalnim in Poiana Dobrovat sa luam pranzul. Continuam pe cruce rosie dar ne dam seama ca acesta duce la Manastirea Dobrovat asa ca acum o luam dea dreptul la vale spre paraul Dobrovat mai in picioare mai pe fund si la 13:00 eram la masa. Si dupa mancare si un pahar de vin cui ii mai ardea iar de urcus-coboras pana la Poieni? Dau vreo doua telefoane ca nu mai facusem traseul,  nu-i nici marcat, raspunsurile incurajatoare ca ar fi vreo doua ore ne pun in miscare si luam iar padurea la masurat. Dupa vreo doua ore ajungem abia la Schitul Blaga un loc mirific, retras in afara satului, chiar foarte izolat  si de acolo intuim cam pe unde  ar fi soseaua Iasi -Vaslui. Oboseala isi  arta coltii si incepem sa radem de orice prostie si chiar nu mai tinem cont de drumul ce ducea la Poieni si o luam pe unde e mai greu parca hotarati sa ne testam picioarele la maxim iar pe la 17:00 suntem la Stana Poieni. De acolo un microbuz rapid la Iasi, nu mai mergea nici o bere asa ca fiecare la casa lui. Mersesem 9 ore cu vreo doua de pauza aproximativ 25 km.

             Cam asta e sfarsitul; am avut vreo trei ore de febra musculara si un pic de oboseala fireasca a doua zi da asta e …..

        Asa ca hai cu mic cu mare!

        “mai putina vorba, mai multa miscare”

         “Prin padure sa porni/Ca sa simtim ca traim”

Text: Aurica Scriitoru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s