Pe potecile Ceahlaului

Posted: 28 Aprilie 2012 by Mihai Cibotaru in ceahlau

Dupa mai mult de „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” in sfarsit ajung sa urc iarasi pe munte. Timpul fiind destul de scurt dar mai ales luunga sedere departe de potecile muntelui fac ca prima iesire pe anul asta sa fie in Ceahlau.

Incepem drumul la mijloc de aprilie din Durau spre cabana Dochia unde aveam rezervarea facuta de cateva zile, pentru a nu fi nevoit sa dorm prin jnepenis, avand in vedere ca zapada inca era la ea acasa, inpreuna cu multa apa, plus ca echipamentul meu de munte e impartit  in mai multe locuri aflate la multi kilometri unul de celalalt.

Urcusul  pe banda rosie il incepem pe la ora 18, presupunand ca in 3-4 ore sa ajungem sus la cabana. Lipsa de iesiri din ultima vreme isi spune cuvantul dupa cabana Fantanele. La fiecare metru se simte ca in Germania berea si uischiul e foarte ieftin. Iar plimbarile cu bicicleta prin nordul continentului nu par sa readuca vre-un echilibru fizic care sa ma faca sa reusesc sa imi controlez in totalitate picioarele de la genunchi in jos. E prima data cand gafai cred pe aceste portiuni mai sus de Fantanele. Greutatea rucsacului cat si oboseala acumulata in timp isi spun cuvantul. 

De la morminte apare zapada si apa pe poteca. Mai  sus de Cusma Dorobantului aprindem frontalele.

Ajungem pe la ora 22 la cabana uzi varza la picioare din cauza zapezii in curs de topire si a faptului ca bocancii sunt de vara, adica se usuca la fel de repede cum se si uda. In cabana ma reintalnesc cu un vechi prieten, Andrei, venit si el in concediu in tara. Stam la barfe despre ce a fost cu muntele si ce va fi pana pe la 3 dimineata.

A doua zi, sambata vremea se mentine sau mai bine spus devine monotona: ceata multa, adio rasarit, rafale de ploaie si un frig patrunzator. Pe langa „menajul de cabana” si jocuri de societate numeroase drumuri (pe banda rosie) pana la usa cabanei in speranta schimbarii vremii. Hotaram pe la 12-13 sa tragem o fuga pana la schit unde aprind si eu cred pentru prima data aici doua lumanari. Dupa amiaza avem parte de o fereastra cu vreme buna pentru vre-o trei ore care tine exact pana ajungem pe Vf. Toaca si care revine dupa ce coboram. Asta e, data viitoare va fi mai frumos…

Andrei coborase de dimineata asa ca ramanem doar doi, eu si Roxana care rupem in doua perechea de carti de joc carata sus. A fost partea din echipament cea mai folosita. Cabana e ok, se pare ca va intra in renovare in vara asta (ramanand deschisa in acelasi timp turistilor), apa in continuare numai de la izvor, bucatarie sau butoi, preturile la cazare de la 50 lei patul in camera de doua locuri in jos, cu cate 10 lei mai ieftin pe masura ce cresc numarul de paturi. La mancare rezonabile in continuare (asta citind meniul afisat, caci noi am carat cam totul in spate). Nu am putut rezista tentatiei unor pahare de bere de la dozator. Ieftine chiar!

Duminica stam la o barfa cu cabaniera, mancam si o luam la vale pe acelasi traseu. Zapada intre timp s-a topit vazand cu ochii si coboram pana in Durau cu ghetele uscate. Microbuzul autocar aglomerat la maxim, venea lumea la scoala in Iasi dupa vacanta de Paste.

In rest … mai putine vorbe, mai multa miscare pana data viitoare care sper sa fie tot anul asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s