Hai pe Munte

Cum a aparut si s-a dezvoltat ideea “Hai pe Munte!” Iasi

 

 

Anul de gratie 2008, vara.

De ceva timp trimit si trimitem mailuri in stanga si in dreapta. Se apropie perioada concediilor, pe care de obicei le petrecem sus pe munte. Doar ca anul asta parca am vrea mai mult; am vrea ca si dupa ce trec aceste concedii sa ramanem un grup cu care sa putem face iesiri in mod constant, sa mergem pe munte; un grup si un loc unde poti apela pentru a gasi pe cineva dispus in orice week-end sa mearga la munte. Pe 12 iulie 2008 a fost o prima intalnire a catorva oameni din Iasi care-si doreau sa mearga mai mult sus pe munte si in acelasi timp sa aiba si prieteni aproape de ei. Poate “specificul” nostru este ca nu prea ne cunosteam intre noi, cel ce ne-a unit a fost in a doua faza internetul si messengerul. Pentru ca prima faza a fost dragostea fata de munte si miscare.. Cu citeva exceptii, marea majoritate ne vedeam pentru prima oara. Si … ne-am vazut si ne-am placut (“nunta” urmand sa o oficiem deabia un an mai tarziu).

Pe pietrosul Bistritei

De ce o noua asociatie de turism montan? Intr-un oras asa de mare ca Iasi nu prea exista astfel de asociatii, sau daca sunt atunci activitatea lor nu este foarte bine cunoscuta; pentru ca iubim muntele, natura si curatenia; pentru ca iesim de mult timp pe munte si poate simteam ca toate aceste lucruri sa le facem in mod organizat. Pentru ca avem muntii nostri de suflet carora ne-am gandit sa le refacem marcajele turistice si adaposturi in caz de vreme mai putin prietenoasa, lucruri pe care le poti duce la capat doar avand o personalitate juridica. Pentru ca vrem sa ne implicam in proiecte care sa realizeze o educatie (mai ales a celor mici, caci cei mai mari, odata pierduti pentru natura e mai greu sa-i intorci de la mici si fripturi spre un ceai fierbinte in varf de munte) in spirit montan si ecologic. Pentru ca si Carpatii nostri Orientali sunt cel putin la fel de frumosi si impresionanti ca orice grupa din Meridionali, doar ca sunt mai putin cunoscuti. Si pentru o gramada de alte idei pe care le avem in cap, dar pe care dorim mai intai sa le punem in practica si deabia apoi sa vi le aratam.

Potecile Calimanilor

Dupa acea zi de iulie in care ne-am racorit povestind si povestindu-ne despre muntii prin care am fost sau pe care am dori sa ajungem, a aparut prima idee, sa mergem in Calimani. O iesire de vis, pe cod rosu sfidand astfel reclamele de la rubricile meteo ale televiziunilor. Am avut parte de vreme frumoasa, de ceata si ploaie torentiala; de ospitalitatea calugarilor de la schitul unde am stat peste noapte sau de urletele lupilor si povestile ciobanilor unde am campat a doua zi. Inainte de Pietrosul Calimaniului (plecati din Neagra Sarului) a trebuit sa coboram mai devreme in Gura Haitii caci vremea era cu adevarat capricioasa. Au mai urmat in 2008 inca doua iesiri in Calimani. La fel, fie in bataia vantului, fie sub soarele arzator; acompaniati de susurul apei la urcara de-a lungul paraului Gura Haitii sau coborand pe bulevardul ursilor spre Gura Haitii de pe Calimani Cerb; am dormit in foisoare sau alaturi de cabane meteo transformate in magazine mixte, am negociat cu rechini sau transportatori profesionisti variante cat mai ieftine de miscare; ne-am petrecut nopti in cort la marginea oraselor, asta ca sa facem in ciuda cefereului si sa aratam ca romanul e si descurcaret si inventiv.

Ceahlaul in culori de toamna

Iubim Ceahlaul, Olimpul Orientalilor si al Carpatilor nostri. De aceea aproape lunar am ajuns aici. Am luat uneori liftul prin Lutul Rosu, alteori am visat oprindu-ne alaturi de claile lui Miron sau prin Poiana Maicilor; am baut cea mai buna cafea la primus la cascada Duruitoarea, am incercat si am reusit sa descifram o parte din tainele muntelui mergand pe unde doar o mana de oameni si salbaticiunile au ajuns. Am privit rasarituri si apusuri de pe Toaca sau Ocolas, am stat la vanatoare fotografica de capre negre  pe Vanturis sau in preajma Pietrei Ciobanului; am cautat sa auzim cocosii de munte si sa-i vedem “in actiune” la sfarsitul iernii prin poienile de prin Ceahlau sau alaturi de masa strabunilor nostri daci, am cautat grotele din zona sau ne-am minunat cat de perfecta poate fi Coloana Dorica, ne-am dat cu parerea despre urmele lasate de vietatile padurii daca sunt de urs sau de urs. Am coborat si urcat jgheaburi, am traversat brane. Ne-am facut prieteni si ne-am imprietenit. Am stat la cort in bataia vantului sau am trezit in miez de noapte cabanierul de la Dochia cerandu-i cateva cani de ceai fierbinte si o camera. Am fost in grup restrans sau am ajuns sus atat de multi incat a trebuit sa ne inghesuim la mese si am pus monopol pe cabana.

 Urmarindu-l pe Mos Craciun

Am ajuns si in Hasmas, am salutat Piatra Singuratica si pe cel Mare (Haghimasul adica), am batut urme in zapada si am dormit in stani. Ne-am bucurat de vreme frumoasa si senina, am coborat pana aproape de Bicaz porniti din Balan, am respirat si am simtit aerul tare de munte coborand prin Cheile Bicazului.

Martie in Ceahlau

Unii dintre noi au ajuns in muntii Nemirei sau in Retezat in miez de iarna. Au urcat pe skiuri de tura sau au coborat pe jumatati de placi de zapada; au sapat mult si bine pana au dat de usa refugiului de la Bucura sau au dormit in si intre salbaticiunile muntilor mai putin umblati. Am cunoscut fauna specifica trenurilor de noapte sau populatia predominanta care-si duce zilele si noptile prin gari sau prin parcurile publice.

Sir indian (omida multicolora)

Cand spui Bistritei mai toti se gandesc fie la caprele Irinucai lui Creanga de pe la Brosteni/Pipirig sau la rafting, la Vatra Dornei sau la Zugreni. Noi ne-am gandit la munti si am vazut toate aceste minunatii de sus, de deasupra. Am vazut minunatii care nu pot fi descrise in cuvinte, am vazut de asemenea paduri cazute sub puterea drujbelor. Am avut privilegiul sa mergem pe trasee curate si bine marcate, sau pasii ne-au purtat printr-o mare de pet-uri sau de carari “colmatate”.

Rarul in ianuarie

Nu am uitat nici Giumalaul care sta nedespartit de Rarau. Vara sau iarna in bataia viscolului am ajuns din Vatra Dornei sau din Mestecanis si aici, apoi am coborat ajungand la lumina lunii pe Rarau. Prin toatele locurile prin care am fost am incercat si am reusit sa ne punem in practica si cunostintele noastre de geografie. Si e minunat cand de pe Vf. Giumalau poti recunoaste dincolo de apele Bistritei aurii culmea pietroasa si golasa, precum o lama de fierastrau, a Bogulin-Pietrosului, sau privind mult mai in stanga, magnificele Pietre ale Doamnei. Dincolo de care te poti ajunda in codri seculari …

Pranzul din Macin

Ne-am plimbat la inceput de primavara prin muntii Macinului; un loc unde in dreapta vezi culturi agricole iar in stanga, daca nu esti atent in cateva zeci de metri te trezesti in gol alpin. Am urcat pe drumusi stiute si nestiune, am mirosit viorele si ghiocei si am ascultat susurul apei, am identificat “broastele cu torace” si am cautat in zadar balaurul de Dobrogea. Ne-am facut si ne vom mai face prieteni noi pasionati si confrati intr-ale muntelui.

Formatie completa

In miezul verii trecute am mai ajuns si prin Fagarasii nostri, ai nordului. Muntii Rodnei sunt mereu impresionanti fie ca ii parcurgi de la Rotunda spre Ineu si de acolo dupa 3-4 zile ajungi in Borsa; fie in sens invers. Am depasit recordul la baut apa sau am ajuns arsi de soare acasa, dar ne-a placut, caci am fost cu un pas mai aproape de Paradis.

Stani, dulci stani

Am ajuns sau reajuns in Suhard, muntii unora dintre noi de suflet. Am incalzit stani pana am ajuns la -15 grade Celsius in aer J ca sa putem dormi, am dezghetat primusurile pentru a putea topi zapada, am aflat ce inseamna sa nu-ti vezi varful batului de ski din cauza cetii, am inotat in zapada si am auzit zapada trosnind sub noi. Am invatat ce inseamna sa stii sa te opresti din drum si sa faci cale intoarsa. Cu alta ocazie am invatat cat de util iti pate fi echipamentul pentru a putea merge mai departe sau cum e sa-ti intinzi cortul in stana. Am plutit cu rachete de zapada in picioare sau am avut noroc de rucsacii din spate ca sa nu ne scufundam in zapada.

Alb dalb

Am ajuns sus pe munte iarna si vara, in bataia soarelui sau la lumina frontalei chiar inainte de cantatul cocosilor; pe vreme buna sau cu fata arsa de vantul rece. Am inghetat in jurul primusului incercand sa transformam cat mai repede zapada in ceai fierbinte sau am sorbit cu nesat ultimile picaturi de apa stiind ca mai avem kilometri buni pana la cabana. Am montat corturi unde nici nu-ti trece prin cap ca ar incapea dar ne-am si bucurat de caldura si confortul unei cabane, acolo, sus in varf de munte. Am facut trasee in miez de iarna poate in stil maratonistic inotand prin zapada si tragand de noi caci asa am simtit noi atunci, am mers vara pe trasee usoare si scurte dubland sau tripland timpii de mers, caci, la fel, asa am simtit noi ca trebuie sa pasim pe munte.

Alinieeeee-rea!

Noi fiind o mana (cu din ce in ce mai multe degete) de oameni din Iasi, oameni care fie de o viata traiesc in orasul celor sapte coline, oameni care au ajuns definitiv aici mai recent, oameni care suntem in trecere din cauza facultatilor si a campusurilor. Oameni care avem fie zeci de ani de mers pe munte sau care deabia am aruncat pentru prima data rucsacul in spate si am pornit pe munte. Oameni cu parul carunt sau tineri debordand de entuziastmul tineretii, oameni tineri care ne miscam precum pensionarii uneori, oameni maturi care facem caprele negre invidioase pe ritmul nostru de mers. Initial din Iasi, caci dragostea de munte nu are limite, nu are granite orasenesti sau judetene, asa ca acum putem spune deja ca suntem din Iasi, din Piatra Neamt sau Bacau, Roman sau Vatra Dornei. Sau Pascani ori targu-Neamt. Oameni care iubim muntele.

Poienile Bistritei

Avem o multime de proiecte in cap, dorim doar birocratie cat mai putina si multa sanatate sa avem pentru a le putea duce la capat, avem in statutul asociatiei o multime de scopuri, teluri si idealuri. Impreuna cu dorinta de a oferi ceva si muntelui inapoi, ne dorim sa mergem la munte cat mai des.

Doi si'un sfert

Iubim Carpatii Orientali, dar asta nu inseamna ca pasii nostri nu au ajuns sau nu vor ajunge si in alte locuri minunate din aceasta tara; ii iubim si pentru ca sunt mai aproape si mai apropiati noua, ne plac pentru ca aici gasim si masive cu adevarate bulevarde pentru turisti, dar si poteci pe care cu greu pe strabati si doar dragostea fata de munte te fac sa mergi mai departe printr-o mare de jnepeni sau punandu-te la incercare prin multimea de doboraturi intinsa pe sute de metri, unde doar gps-ul, busola sau nasul fin te duc sau te readuc pe poteca marcata.

In timp alaturi de noi au venit si alti iubitori de munte si frumos, oameni care s-au “acomodat” cu felul nostru de a fi si de a simti si respecta muntele.

In mai putin de un an am ajuns pe munte in actiuni organizate cu saptamani inainte sau doar cateva ore de peste treizeci de ori, am mers de multe ori pe aceleasi poteci la ore sau pe vremi diferite, am luat muntele in piept strabatandu-i strafundurile sau carari rar batute de piciorul omului.

De aceea in 2009, invingand relativ repede birocratia am devenit Asociatia de Turism Montan “Hai pe Munte!”. Un grup de prieteni (si simpatizanti ai felului nostru de a vedea si respecta muntele) care ne dorim ca zilele petrecute alaturi unul de celalalt sus pe munte sa fie cat mai multe.

Printre viitoarele actiuni pe care ni le propunem, alaturi de mersul pe munte, sunt reamenajarea si igienizarea unor trasee din Carpatii Orientali, construirea unui refugiu intr-unul din muntii nostri de suflet, demararea unui proiect de sensibilizare a tinerilor privind protectia mediului combinat cu aratarea importantei de a avea un pamant curat si un aer respirabil.

calimani

Speram ca anul viitor in luna martie cand vom implini un an de cand avem si personalitate juridica (caci de nu am fi avut personalitate si verticalitate nu am fi ajuns aici) planurile noastre sa fi capatat deja viata.

Cert este faptul ca proiectul „Hai pe munte” cuprinde mai multe elemente distincte, iubitorii muntelui nefiind obligati a face parte din toate entitatile ce urmeaza a fi enumerate pentru a arata ca iubesc muntele cu adevarat. Proiectul gandit initial si a carui componente s-au dezvoltat mai mult sau mai putin, cu mai multe legatura sau avand uneori muntele drept baza secundara cuprinte: revista Haipemunte, asociatia „Hai pe munte” Iasi si lista de pe yahoo hai_pe_munte, lista de pe yahoo fiind nucleul de baza a acestei idei, de a merge pe munte.

Asa ca Hai(deti) (si voi) pe munte!

 

 

Anunțuri
Comentarii
  1. bob dumitru marian spune:

    interesanta experienta voastra si frumoasa descriere ..si felicitari pt echipa formata . si eu de mult vreu sa imi formez o echipa dar nu prea imi iese si asa ca ma bucur pt voi ca ati format o echipa …bravo ..si daca doriti o tura lunga in rodnei ca eu sunt nasaudean si ma aflu un zona cu cei mai frumosi munti adica uni din cei mai frumosi munti ai romaniei …va astept …la nasaud pt tura intreaga de rodnei ..

  2. alpin57 spune:

    Frumos

  3. Ioan Stoenica spune:

    Foarte frumoasa descrierea – plina de continut, de pasiune si de motivatii. Suficiente toate pentru a le da si altora macar putin. Mai si eu de umblat prin Orientali, dar din ce-am vazut pana acum stiu ca sunt locuri frumoase o multime. Poate mai salbatice si naturale decat in alte parti – tocmai pentru ca sunt mai putin cunoscute.

    Mult succes in continuare cu proiectele propuse, din care sa aiba si altii dar si muntele de castigat 🙂

  4. sebi spune:

    Frumos… Cine imi poate indica niste magazine din Iasi, unde sa pot vedea un rucsac de munte? Ma gandesc sa comand unul online, dar as vrea sa il pot pune in spate inainte sa dau banii… sa vad cum ma simt cu el. Mentionez ca am fost in Iulius Mall (Voyage parca se cheama) si la InterSport in Careffour.

  5. focaoana spune:

    Frumoasa trecere-n revista! Sunteti niste norocosi ca va aveti unii pe altii si binecuvantati ca aveti frumusetea de munti „mai pe langa voi” ! Succes in continuare!

  6. OANA spune:

    felicitari !E un lucru minunat sa vezi cum unii reusesc!

  7. Lucian spune:

    Salut sunt foarte incantat ca faceti aceste drumetii foarte frumoase.Am fost si eu in tabara „licar de lumina’ si a fost extraordinar de frumos .Am fost chear si la cascada duruitoare si ma bucur vazand aceste poze din ceahlau.Succes in continoare si multe alte drumetii exceptionale.
    Bafta.

  8. alpin91 spune:

    O idee foarte buna de a face un grup prin care sa mergeti la munte impreuna.Foarte frumoase pozele din muntii Giumalau,dar si restul pozelor.Cine stie poate o sa avem ocazia sa „calcam”aceleasi carari impreuna.Mult succes in continuare!!!

    CARARI SI ZILE INSORITE.

  9. Ioana spune:

    Frumoasa descriere, minunate proiecte!

    Mult succes!

  10. daniel spune:

    ma pot altura si eu grupului vostru imi place la nebunie sa merg la munte

  11. Vane spune:

    Nu stiam de existenta grupului vostru,insa ma bucur foarte mult ca exista si asa ceva la noi,iesenii. 😀
    Poate ma voi angaja si eu intr-o calatorie de-a voastra..

    Alles gute !

  12. Mya spune:

    Felicitari! Citind articolul si vazand imaginile am avut senzatia ca am fost si eu cu voi pe munte… Frumos…Mi-ar placea si mie…Bafta multa!

  13. MikeyCQ spune:

    Frumos blog, frumoase imagini, minunate povesti… mi-e dor!
    Sunt trist ca nu „existati” in Bucuresti. 😦 Vad ca a existat o propunere mai sus facuta de Marius. Daca se va realiza vreodata si pot sa fiu de ajutor in vreun fel, oricand ma alatur unui asa proiect. Tinem legatura.
    Pentru inceput, aveti un loc de cinste in bloggroll la mine. Succes! 🙂

  14. Salutare Marius,
    Multumim de idei, sunt binevenite. Avem si noi cateva, acuma incepem sa le punem in aplicare, timp si sanatate sa fie. Despre ture o parte o sa apara aici la ture, mai multe (si despre noi si despre iesirile prograate) gasesti pe grupul nostru de pe yahoo (hai_pe_munte). Bineinteles ca putem face o filiala in Bucuresti, conditia minima si suficienta e ca acolo sa fie destui iubitori ai muntelui (mai ales a Carpatilor Orientali) care sa-si manifeste interesul pentru asa ceva.
    Sper sa ne vedem cu bine pe cararile muntilor. Numai bine

  15. Marius Bujor spune:

    Succes, ma bucur ca v-am gasit. Sunt din Bucuresti si imi doresc sa cunosc oameni cu care sa mai fac ture de 2-3 zile prin weekend, ata cat imi perimite serviciul. Poate faceti si o filiala prin Bucuresti. Iata o idee: cum ar fi sa inchiriati cate o sala, in Iasi si Bucuresti, sa organizati proiectii de fotografii, cu descrieri de trasee si propuneri de ture? Ma gandesc ca ar fi un mod bun de promovare a muntelui.

  16. paul spune:

    daca doriti sa aflati mai multe putem vb pe yahoo my adressa ineu_team@yahoo.com.astept!

  17. paul spune:

    Salut!si noi facem o excursie din M.piatra Craiului si pana in Retezat,ne ia cam 12-14 zile.Sucses in continuare.

  18. ovidiu spune:

    bravo, mai aveti loc si de altii ?
    unde va fi urmatoarea iesire?

  19. stelian spune:

    Bravo! Sunteti porniti pe fapte mari, pare-mi-se!
    Succes!

  20. iacob vasile spune:

    Mihai, Marius frumos articol. Va urez bafta in continuare

  21. Mihai Diac spune:

    Salut baieti. Felicitari si la mai mare !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s